de Cristian Botez
Mii de documente ale fostei Securitati au fost ingropate, in 1991, de SRI, al carui director, Virgil Magureanu, a ordonat operatiunea intr-o viroaga de langa comuna argeseana Berevoiesti * O echipa de ziaristi de la “Romania libera”, condusa de Petre Mihai Bacanu, directorul publicatiei la acea vreme, a descins la fata locului, urmata, la scurt timp de jurnalisti de la alte publicatii * Dezvaluri incendiare au ajuns in atentia publica * Ziaristii de la Romania Libera, la un pas de a fi arestati la ordinul procurorului militar Lebanovici * Declaratii ale participantilor, la 30 de ani de la evenimente
un articol de Cristian Botez
Mii de documente ale fostei Securitati au fost ingropate, in 1991, de SRI, al carui director, Virgil Magureanu, a ordonat operatiunea intr-o viroaga de langa comuna argeseana Berevoiesti * O echipa de ziaristi de la “Romania libera”, condusa de Petre Mihai Bacanu, directorul publicatiei la acea vreme, a descins la fata locului, urmata, la scurt timp de jurnalisti de la alte publicatii * Dezvaluri incendiare au ajuns in atentia publica * Ziaristii de la Romania libera, la un pas de a fi arestati la ordinul procurorului militar Lebanovici * Declaratii ale participantilor, la 30 de ani de la evenimente
Pe 18 mai 1991, la ora opt dimineaţa, cativa tineri jurnalisti de la “Romania libera”, printer care si semnatarul acestui articol, in frunte cu directorul ziarului, Petre Mihai Băcanu, pleaca, cu un microbus, din fata Casei Presei libera(fosta Scanteii) spre comuna Berevoieşti, judeţul Argeş. Era începutul unei operaţiuni jurnalistice cu un uriaş ecou, la acea vreme si mult timp dupa acea, în viaţa politică şi socială a României postdecembriste.
In acea zi, Serviciul Roman de Informatii avea să intre în alertă maximă, ca urmare a deconspirării unei misiuni proprii, nereuşite, de distrugere a tone întregi de documente ale fostei Securităţi, dar şi ale nou înfiinţatului SRI. Aceasta, dupa ce grupul de ziarişti de la “România liberă”, mentionat mai sus, descindea într-o văioagă de lângă comuna Berevoieşti, pe malul râului cu acelaşi nume, din judetul Arges. Aici, sub un strat de pământ, turbă, frunze şi crengi, fuseseră îngropate mii de dosare şi alte documente screte, marea lor majoritate partial sau total arse.
Povestea documentelor
Povestea avea să înceapă, însă, cu aproape un an în urmă. În iunie 1990, locotenent-colonelul SRI Nicolae Bordeianu a primit ordin să distrugă 82 de saci plini cu documente ultrasecrete, în special dosare informative.
Ulterior avea să se afle că multe dintre aceste documente proveneau din zona artă, cultură învăţământ, din care aveau să provină o mare parte din conducătorii României postdecembriste.
Potrivit misiunii, toate documentele trebuiau să fie trimise la Fabrica de Hârtie Scăeni, judeţul Prahova, unde urmau să fie tocate şi reciclate. Misiunea avea să fie compromisă în scurt timp de însuşi Bordeianu.
Însoţit de câteva cadre SRI, ofiţerul s-a deplasat iniţial spre Fabrica din Scăeni, dar pentru că se făcuse târziu a hotărât să amâne manevra pentru a doua zi, deturnând camionul cu exploziva încărcătură spre casa unei rude de-a sale, din Berevoieşti. Aici, s-a pus, laolaltă cu subordonaţii săi, pe ospătat şi băutură.
Între timp, nişte ţigani care treceau la ora aceea pe uliţă şi-au făcut de lucru cu marfa din camionul parcat la poartă. Ţiganii au dat prelata la o parte şi au furat patru saci cu documente fără să-i fi văzut careva.
A doua zi, Bordeianu şi ai lui, odihniţi şi nebănuind nimic în legătură cu sacii din camion, au pornit-o, din nou, spre Scăeni. Aici, surpriză. La recepţia mărfii, la cântar, reprezentantul fabricii de hârtie constată că faţă de ce era înscris în documentele de transport şi ordinul de distrugere lipseau vreo sută de kilograme de documente. Transportul a fost refuzat.
O altă variantă care a circula a fost că fabrica primise ordin de la generali MAI Ion Suceavă şi Mihai Chiţac să nu mai distrugă documente ale Securităţii.
Bordeianu intră în panică şi ia decizia să distrugă pe cont proproiu documentele. Se întoarce la ruda lui, Ion Scarlat, şi îi cere să-l ajute. Tentativa de ardere într-un cuptor de pâine eşuează. Atunci, cunoscând împrejurimile, conduce camionul pe malul pârâului Râuşor, într-o văioagă parţial împădurită.
Îşi pune oamenii la săpat, îndeasă sacii acolo apoi încearcă să le dea foc. Neavând răbdare, mascheză totul cu un strat superficial de pământ, astfel ca totul să ardă mocnit şi părăseşte zona. Ceva mai târziu, un cioban, însoţit de un copil, observă fumul. Cei doi răscolesc şi dau de hartii.
Ciobanul nu ştia carte, dar copilul desluşeşte pe o frântură de foaie „Strict secret”. Între timp, mişcate de vânt, mai multe hârtii ajung în pârâu şi sunt purtate la vale. În câteva ore, mai multe documente aveau să ajungă în mâinile unor localnici.
Ceva mai târziu lt.col Bordeianu aduce cu camionul de la Mina Câmpulung turbă, cu care acoperă groapa cu documente. Misunea este bifată ca îndeplinită. Şi, pentru un timp, se aşterne linştea.
În toamna acelui an, însă, un învăţător din Berevoieşti intră în posesia unor documente sustrase din camionul SRI, în „seara ospăţului”. Învăţătorul îl sună pe Petre Mihai Băcanu, directorul ziarului “România liberă” şi îi comunică descoperirea.
La scurt timp are loc o primă descindere jurnalistică a ziarului, pe atunci, vârful de lance de luptă împotriva fostei nomenclaturi comuniste instalată în fruntea ţării ca şi împotriva fostei Securităţi deghizate în SRI-ul condus de Virgil Măgureanu.
Din nefericire, ziariştii găsesc pământul îngheţat bocnă, astfel că operaţiunea de cercetare este amânată pentru primăvara următoare.
Cu camionul la “groapa” SRI
Pe 18 mai 1991, o mână de ziarişti de la “România liberă”, printre care semnatarul acestui articol, Tudor Artenie, Roxana Iordache, Sandi Piekalschi, Pascal Ilie Virgil, Radu Creangă, Răzvan Ion, Andrei Antică și Eugen Flencheş – ajungeau, cu un camion al redacţiei, pe un drum forestier extrem de dificil până la „groapa” SRI.
Imediat, zona s-a transformat într-o mică tabară de dezgropare şi recupereare a preţioaselor documente pe care SRI încercase să le distrugă. Operaţiunea jurnalistică s-a întins până pe 21 mai şi a fost coordonată de Petre Mihai Băcanu.
Au fost scoase de sub tonele de pământ şi turbă mii de documente ale Securităţii. Deşi, mai târziu, într-o luare de poziţie penibilă, SRI afirma că „ponderea materialelor aflate în cei 82 saci o deţineau diferite documente fără importanţă operativă”, ce avea să fie scos la iveală se va fi dovedit de importanţă covârşitoare.
Petre Mihai Băcanu avea să scrie, la un moment dat, în “România liberă”, rememorând evenimentele acelor zile:
“În 18 mai 1991 am întreprins primele săpături. În stratul de steril adus de Bordeianu de la Mina Câmpulung (zece basculante) am săpat o zi la un fel de puţ, dând la câţiva metri de primul “filon” al “zăcământului” Securităţii. Surpriză: am găsit alături de documente de dinainte de 1989 şi altele din 1990, de la PNL și PNŢ-CD. Certificau participarea noilor sereişti la mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii. Un document datat 18 mai 1990 dezvăluia urmărirea din oră în oră a “obiectivelor”. Era evident ca poliţia politică îşi continua activitatea. În rest, dosare ale disidenţilor, ale celor urmăriţi pentru convingeri religioase. Era evidentă încercarea de a şterge urmele, vieţile unor oameni fiind îngropate a doua oară”.
Şi continua: “Am dat de plicuri cu sigla SRI, de alte note informative privind “activităţile” din Piaţa Universităţii, interceptări telefonice (Andrei Pleşu, Mircea Dinescu, Doina Cornea, Dan Deşliu, Ştefan Augustin Doinaş). Stenograma convorbirilor telefonice ale obiectivului “Tulceanu” – Andrei Pleşu – cu pictorul Sorin Dumitrescu s-a păstrat aproape intactă”.
SRI află de toată tărăşenia şi autorităţile se pun în mişcare. Aveau de-a face cu începutul unui imens scandal. O operaţiune ultrasecretă fusese deconspirată de ziarişti şi, mai ,mult, aceşti intraseră în posesia documentelor care îi incrimanu pe noii securişti.
Procurorul militar Mircea Levanovici (în prezent, pensionat), un “om de casă” al Securităţii, ea fost desemnat să se ocupe de caz. Pe 20 mai îşi face apariţia la locul săpăturilor. Criminaliştii de la Poliţia Argeş, care îl însoţesc, fac fotografii, iar Levanovici întocmeşte un Proces-verbal de constatare.
“În râpă se observă mai multe puncte unde s-a săpat recent. Atât în râpă cât şi pe malurile acesteia, se observă resturi ale unor publicaţii şi bucăţi de hârtie, parţial carbonizate, impregnate de umezeală… Din investigaţii rezultă că în zonă s-ar fi deplasat, la data de 18.05.1991, mai multe persoane de la ziarul “România liberă”, care au făcut săpături în râpă”.
A doua zi Levanovici revine şi reia ancheta. Face cu greu faţă situaţiei, pentru că zona fusese invadată de zeci de ziarişti din toată zona presei, de la ziare şi agenţii de ştiri, la radio şi televiziune. O mare parte dintre documentele scoase la iveală intră în custodia Poliţiei şi Parchetului Militar.
Multe altele intră, însă, pe mâna ziariștilor. Ani de zile, după aceea, în presa românească aveau să apară sute de dovezile despre activitatea Securităţii ceuaşiste, dar şi despre practicile de poliţie politică cultivate şi puse în practică de regimul condus de Ion Iliescu.
Procurorul Mircea Levanovici s-a căznit să întocmească un dosar de cercetare penală, prin care toţi ziariştii implicaţi în operaţiunea Berevoieşti “să fie traşi la răspundere”/ Practic, toti ziaristii de la “Romania libera”, care participasera la operatiune de dezgropare a documentelor din prima zi, ar urmat sa fie arestati. Soluţia data de Parchetul Militar a fost de Neîncepere a Urmăririi Penale.
Ani de zile, dupa acea, periodic, in presa romaneasca, in ziarele centrale, ca si in multe din publicatiile locale, din diferite colturi ale tarii, s-au scris sute de articole pe baza documentelor de la Berevoiesti, documente insusite de ziaristii veniti la rapa de la Berevoiesti, sustrase de localnici, inainte de descinderea din mai 1991, documente care, apoi, au devenit, parte din ele marfa traficata pe piata presei nou aparute in Romania. In plus, alte sute de articole, din acea vreme, publicate in diferite cotidiane si periodice, au avut la baza informatii furnizate de surse interne SRI, care au fost vandute sau oferite cu interes, selectiv, presei, pentru compromiterea unor nume publice, si care au fost puse pe seama haosului creat de evenimentele de le Berevoiesti, pentru mascarea sustragerii documentelor din interiorul serviciului secret.
Dupa 30 de ani, cativa din cei implicati in cazul documentelor secrete de la Berevoiesti, aflati in 1991 de-o parte sau de alta a baricadei, au tinut sa vorbeasca, in exclusivitate pentru reporterspecial.ro, despre evenimentele petrecute atunci.
Petre Mihai Bacanu, fost director “Romania libera”, in prezent…
Virgil Magureanu, fost director SRI, in prezent…
Mircea Levanovici, procurer militar, in prezent…
Roxana Iordache, jurnalista
Pascal Ilie Virgil, jurnalist, in prezent regizor
Andrei Antica, fotoreporter, in present fotograf stabilit in Canada
Nicusor Stan, fotoreporter
Sandy Piekalschi, fotoreporter, cameramanul care a filmat in 21 mai 1991
Fotografie: Nicusor Stan
In imagine, ziaristi dezgropand documente; in bustul gol, Cristian Botez
