Moartea unei legende a vieții de stradă bucureștene Franțuzoaica, mama „fetițelor” de la Scala, a murit în mod neașteptat

Un reportaj de Cristian Botez

Franțuzoaica, pe numele ei real Cristina Lică, născută în 1970, a fost în anii ’90 și 2000 cea care coordona viața de stradă prostituatelor de stradă care își racolau clienții în special, în intersecția străzii C.A. Rosetti și bulevardul Magheru, fix lângă fostul cinematograf Scala. Franțuzoaica a murit în noaptea de joi spre vineri, la Spitalul Floreasca, după ce luni fusese internată de urgență ca urmarea unei crize abdominale acute.

Un presentiment sumbru

În mod straniu, subsemnatul, autorul acestui articol, am avut timp de câteva zile spre sfâîrșitul lunii martie curent, un  acut preseniment care mă împingea să o sun pe femeie. O cunoșteam foarte bine pe Cristina Lică, despre care scrisesem, de-a lungul anilor, în repetate rânduri. Despre viața ei printre păsările nopții, despre copilăria sa, despre toate peripețiile și probleme pe care le avusese cu poliția, în special cu polițiștii de la secțiile 1, 6 și 10, care acționează în Centrul orașului.

”Cristina a murit. Acum am adus-o acasă”

Pe 31 martie, era o zi de vineri, la orele amiezii, am sunat-o și mi-a răspuns o femeie cu o voce pe care nu o cunoșteam. ”Bună, Cristina!”, spun, dar îmi era clar că nu este ea la telefon. „Bună! Cristina nu mai e. A murit. Acum am adus-o acasă de la spital”! O veste șocantă, spusă în mai puțin de zece secunde, pentru mine , care, ca ziarist, care  o știam de aproape 30 de ani pe Cristina. ”Ce s-a întâmplat?”  „A făcut o ocluzie intestinală, au tăiat-o, dar a murit după câteva ore”. Tocmai vorbisem cu una din surorile Cristinei. Aflu, pe scurt, că de câteva zile era constipată, Franțuzoaica, suferind de mai multă vreme de probleme digestive serioase, având și un diabet sever. Familia, surorile, frații, chemaseră ambulanța în toiul nopții la casa din strada Viitorului, unde locuiau cu toții într-o curte mare. A fost dusă la Floreasca, unde starea i s-a agravat. Medicii au încercat să-i rezolve blocajul intestinal, supunând-o unei intervenții chirurgicale de urgență. A mai supraviețuit, însă, câteva ore.

15 ani de zile, „mama fetelor de la Scala”

Cristina Lică, cunoscută în lumea străzii ca Franțuzoaica, „mama fetelor de la Scala”, a fost un personaj inedit al vieții de noapte bucureștene. Întâmplarea făcuse să locuiesc vreme de 15 ani chiar lângă Scala, fiind astfel, vrând nevrând, la curent cu tot ce se întâmpla în zonă. „La Scala”, cum era cunoscută, generic, intersecția, își făceau veacul, până acum vreo 15 ani, în jur de 20 de prostituate, numărul acestora fiind fluctuant, căci veneau mereu unele noi, tinere, după care migrau în alte zone, plecau în Occident sau erau traficate, aiurea, de proxeneți, prin țările vest-europene. Altele mureau. Răpuse de boli venerice, ucise Dumnezeu cine știe pe unde. Sau omorâte de supradoze de heroină.

Jojo, Amina, Mița Kaghebista, Michael, Ursuleț. Prostituatele celebre de la Scala

Dintre toate cele care și-au exercitat cea mai veche meserie din lume, potrivit unui clișeu popular, au rămas în istoria nescrisă a vieții de noapte a Bucureștiului, nume ca Jojo, care, o spunea chiar ea, avusese peste 10.000 de clienți, Mița Kaghebista, Amina, o turcoaică frumoasă. Sau Ursuleț, Violeta , pe numele ei, care prestează și acum servicii sexuale, fiind de găsit pe site-urile de escorte, deși are aproape 70 de ani. Pe lângă acestea, au mai fost cunoscute ani de zile, Sanda a lui Nicu Pușcărie, care avea numele iubitului ei, peștele ei, totodată, tatuat deasupra unui sân, Ștefania, frumoasa cu ochi albaștri, care a stat pe străzi până în luna a opta de sarcină, Oana din Alexandriei, distrusă și omorâtă de heroină. Și nu în ultimul rând, Michael sau Mary, adică, pitica, cea care se îmbrăca și își aranja părul ca Michael Jackson. Pe toate acestea, într-o mai mică sau mai mare măsură, Franțuzoaica le coordona activitatea. Pe cele noi le dijmuia și când nu-și plăteau tainul, le fugărea pe străzi, pe la patru dimineața. Cele mai bătrâne era independente, dar Franțuzoaica le asigura protecție locală.

La închisoare, la Târgșor, după o „cheie” făcută de „gaborii de la a zecea”

Prin 2003, polițiștii de la secția 10, cu care cristina intrase în conflict în mai multe rînduri, au prins-o cu droguri asupra ei. ”Mi-au făcut o cheie gaborii”, i-a spus ea mai târziu. „Mi-au băgat plicuri în mașina în care eram”, susținea ea. A fost arestată, judecată și condamnată. A făcut mai puțin de doi ani de pușcărie. Am vizitat-o atunci, la Târgșor, penitenciarul pentru femei din Prahova. Mi-a povestit multe, atunci. Stătusem vreo două ore  pe o bancă, în curtea închisorii. Reușise să se impună din prima zi. „Cum m-au dus pe secție, cum am spart cu pumnul primul geam care mi-a ieșit în cale”, îmi povestise, atunci.

Au dat cu mașina peste ea

Ulterior, în anii care au urmat, Franțuzoaica se potolise. Se îmbolnăvise și chiar, într-un an, era vară, parcă, o mașină a dat peste ea. În mod intenționat, s-a spus. Au vrut să o facă. Lumea underground ascunde pericole care apar ca răspuns la fapte întâmplate chiar cu ani în urmă, peste ani.  Nu știi niciodată când vine plata. Fusese accidentată grav. I-au răsucit un picior, dreptul, și a rămas cu sechele. Cictatrici, dureri groaznice.

La zece ani, pe vremea lui nea Nicu, vindea țigări de lux prin restaurantele din Centru

Ne mai vedeam întâmplător pe Magheru, pe bulevard. Venea la buticul de lângă fostul cinematograf Patria. Beam un suc, o cafea și mai povesteam. Își amintea mereu, de vremea când avea doar vreo 10 ani. Era pe vrema lui nea Nicu și bătea cârciumile din Centru, pe la Lido, Cina, pe terasele de la Butoiaș, Grădinița. Intra și la Athenee Palace, mergea și la Salonul Spaniol, și mai sus, pe Victoriei, la Mărul de Aur. Avea un coș plin cu buchete de flori, cu trandafiri roșii sau albi. Șmecherii care își scoteau gagicile la restaurant, ăia de veneau cu amantele, făceau pe galanții și cumpărau de la Cristina flori. Și nu erau ieftine. Dar afacerea fetei, care era Franțuzoaica în anii ‘80, era vânzarea de țigări străine. Dunhill, Rothmans, pachetele pătrate, cu țigări super long. Saratoga, More, Kent lung.

15 ani, după Revoluție, prostituția stradală a fost în floare

După Revoluție, prostituția de stradă a devenit, brusc, fenomen. Zona centrală a fost prima vizată atât de fetițe, cât și de proxeneți. Afacerea a îmbogățit, atât protagoniștii, cât și pe cei, care, sub o formă sau alta, chiar instituțională, au asigurat protecție activității. Vreo 15 ani, prostituția de stradă a prosperat. Până când internetul a mutat afacerile cu sex pe internet, iar telefoanele mobile, prin hoteluri, de lux sau „de mâna a șaptea”, ori prin saloane de masaj, în fapt, adevărate bordeluri.

Moartea Franțuzoaicei a închis o epocă

În ziua în care am aflat de moartea Cristinei Lică aka Franțuzoaica, m-am dus să o văd pentru ultima oară, întinsă în sicriu, acasă, înconjurată de membri familiei. Mi-am amintit de mai toate articolele scrise despre Cristina Lică, de-al lungul vremii, în încercarea de a aduce în lumină o lume ale cărei dedesubturi, ale cărei povești de viață nu trec așa ușor granița spre oamenii obișnuiți. Și, iată, un alt fapt straniu, ultimul material, ultimul reportaj despre aceste inedit personaj, anterior acestuia, a fost publicat, cu aproximativ un an în urmă, tot în IMPACT.RO. Cu moartea Franțuzoaicei se încheie definitiv o epocă, istoricește scurtă, dar semnificativă, a vieții subterane a Capitalei, de după Revoluție.

Cristina Lică a fost înmormântată, azi, la Cimitirul Reînvierea din București.