„Meserie de sinucigași”? Jurnalismul de război. Mic îndrumar de supraviețuire pentru ziariștii de front (Partea a doua) de Cristian Botez
Ca semnatar al acestui articol, îmi voi îngădui prezentarea și relatarea personală a tuturor aspectelor prezentate și aceasta din perspectiva unei experiențe începute în urmă cu 30 de ani în calitate de jurnalist de război, și aceasta pe patru continente. De la Asia Centrală, Orientul Apropiat, Africa Centrală și de Nord, Europa, dar și America Centrală, mai exact Haiti, zonă aflată ani buni sub protecția Forțelor de Protecție ale ONU, cu trupe militare și forțe de poliție din peste 30 de țări.
Cu precizarea că incursiunile jurnalistice, pentru agenții de știri, ziare și alte periodice, posturi de radio și televiziune, în zonele de război, pe care le-am făcut de-a lungul vremii au fost atât sub protecție militară, cu statut de, așa cum am precizat mai sus în text, de corespondent de război, acreditat pe lângă Ministerul Apărării Naționale, cu misiuni externe în Irak și Afganistan, sau acreditat pe lângă comandamente militare ale altor țări, în diferite zone de conflict din Africa sau Europa.
Orice abatere într-o bază militară te trimite acasă cu primul avion
În ceea ce privește incursiunile ca jurnalist sub protecție militară, lucrurile sunt mai puțin complicate. Cel puțin la prima vedere. Mai ales în situații în care nu există o confruntare deschisă, masivă, cu forțe armate distincte încleștate în confruntări dramatice. Regula de bază a unui corespondent de război sub protecție militară este să asculte de ordinele comandanților efectivelor pe care le însoțește. În mai toate privințele(articolul integral pe impact.ro)
