Cum a început, de fapt, bătălia de la Universitate din 13 iunie 1990. Reporterul Impact.ro a fost martor la evenimentul crucial al zilei/de Cristian Botez
Trecuseră 53 de zile de când fusese declanșată Golaniada, cea mai lungă și cea mai frumoasă manifestație anticomunistă a vremii, după un sfârșit de deceniu care aruncase în aer blocul comunist din Estul Europei, și odată cu el, ideologia care târâse popultațiile țărilor grupate sub tutela Tratatului de la Varșovia, sub comanda URSS, în sărăcie, într-o viață cu libertăți și drepturi îngrădite. Manifestanții anticomuniști ocupaseră Piața Universității, de fapt tot spațiul din fața Teatrului Național și a Hotelului Intercontinental, până la zidurile Universității și Institutului de Arhitectură, începând cu 20 mai, ziua în care Ion Iliescu fusese ales președintele țării cu o majoritate zdrobitoare, Bulevardul Nicolae Bălcescu a fost blocat zi și noapte, întreaga această perioadă.
51 de zile în zona liberă de comunism
Subsemnatul reporterul Impact.ro, semnatarul acestei relatări, pe atunci, în vârstă de 24 de ani, tehnician la întreprinderea Energomontaj, participant și la revoluția din decembrie 1989, am stat atunci, zi și noapte, mai puțin orele de serviciu și cele câteva în trecere pe acasă, non stop în piață. 51 de zile din 53, perioadă în care am asistat la tot ce s-a petrecut în ceea ce avea să fie supranumită ”zonă liberă de comunism” sau „kilometrul 0 al democrației”. Toate acele zile în care manifestanții, în număr variabil, de la câteva sute la zeci de mii, fluctuații firești, au scandat împotriva noii puteri pe care o acuzau de confiscare a revoluției, ținta principală fiind Ion Iliescu, fost nomenclaturist impus de factori neștiuți, atunci, în fruntea țării.
Au fost zile și nopți în care s-a scandat împotriva Comunismului și Securității, din ce în ce mai clar, încă de atunci, neînvinse. ”Jos Iliescu!” și ”Jos Comunismul!”, scandări strigăte din pieptul a zeci de mii de oameni, tineri, adulți, oameni în vârstă, femei și bărbați deopotrivă, copii de 10-14 ani și adolescenți, elevi, studenți, profesori, intelectuali, oameni de cultură, muncitori, categorii din cele mai diverse al societății civile care simțeau tot mai acut că deveneau victime ale unul complot pus la cale și în deja în desfășurare, de eșalonul doi al nomenclaturii comuniste, ca și de securiștii care începuseră să-și facă simțită implicarea în noile structuri statale. Și cu Imnul Golanilor, compus de cel care a fost pe acest pământ Cristian Pațurcă, trubadurul anticomunist, cântat de mii și mii de ori, devenind o emblemă a luptei anticomuniste din România.(articolul integral pe https://www.impact.ro/
Fotografii: Nic Hanu
